Sirenele sunaseră de o săptămână în orașul Chornomorsk înainte ca Anna și sora ei Oksana să decidă că este timpul să plece.
Când Anna și cei doi copii ai săi, Angelina și Artem, împreună cu sora și nepotul ei, au plecat la drum, majoritatea vecinilor lor plecaseră deja, iar mâncarea devenise din ce în ce mai greu de găsit, dar și mai scumpă. După o săptămână de nopți nedormite, ascultând sirenele, și-au făcut bagajele și și-au părăsit casele din Chornomorsk.
ROMÂNIA, Isaccea, 4 martie 2022 – Sirenele sunaseră de o săptămână în orașul Chornomorsk înainte ca Anna și sora ei Oksana să decidă că este timpul să plece. „Nu am vrut să plecăm. Am sperat că totul se va termina. Dar nu. Am plecat doar pentru copii.”
Ar fi amânat încă o zi, dar se temeau că drumurile ar putea fi blocate sau întrerupte. Orașele din apropiere erau deja înconjurate sau distruse. După încă o noapte dificilă, petrecută pe salteaua din hol, și-au făcut rapid bagajele, doar cu strictul necesar. Au pornit la drum cu cei trei copii, dis de dimineață, lăsând-o în urmă pe mama lor, o altă soră și pe soțul Annei.
Primul obstacol a fost găsirea transportului până la graniță. „Mulți oameni au refuzat să ne conducă, chiar dacă am plătit. Alarmele au sunat în toată regiunea Odesa și oamenii se tem să plece. Cineva a fost în cele din urmă de acord să ne ajute.”
După-amiaza târziu, trecuseră deja Dunărea în România la Isaccea și se odihneau la punctul de tranzit al refugiaților înainte de a pleca spre Bulgaria, unde îi așteptau rudele.
De când a început conflictul, mii de mame si copii traversează zilnic Dunărea cu feribotul pentru a ajunge la Vama Isaccea. Autoritățile române s-au organizat pentru a accelera verificarea documentelor, asistența medicală și aranjamentele de călătorie și cazare dacă este necesar.
Până când verificarea documentelor este finalizată, până la 200 de persoane pot dormi la graniță, în corturi încălzite. Însă, aproape toate familiile pornesc din nou la drum, în mai puțin de două ore. Toate facilitățile sunt igienizate înainte ca refugiații să urce pe feribot. Zeci de voluntari oferă mese calde, gustări, produse de igienă, jucării și haine.
„Au trecut opt zile de când am dormit ultima oară. Noaptea orașul era întunecat, și alarmele continuau să sune. Ne uitam la copii. Adormeam doar două sau trei ore în timpul zilei”, spune Oksana, uitându-se la fiul ei dormind sub o pătură în patul din apropiere, în timp ce fiica și nepoata ei se joacă alături. „Dar acum suntem bine. Mulțumesc. Tot ce vreau este un loc sigur unde să dorm două ore fără griji.”
